Vă vorbeşte locotenentul colonel (r) Emil SOCOL
La multi ani stimati si sublimi guvernanti de la Cotroceni si Victoria, sub paza gardienilor carora le-ati imputinat veniturile, pentru rele tratamente aplicate poporului roman, pentru subminarea economiei nationale prin incompetenta si coruptie, pentru lipsa de actiune in fata ofensivei fortelor nationalist-iredentiste, pasivitate ce poate crea premisele destramarii statului national unitar roman.
La bine se raspunde cu bine, in virtutea legii talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Multumesc onorabilului presedinte si gastii portocaliii pentru darul otravit facut de anul nou, moment emotional si bine ales: masa este plina de bucate, psihologic primesti vestea cu mai multa usurinta, reculul provocat se amortizeaza prin bogatia de lumini si sarbatoarea in sine, prin prezenta celor dragi.
Trec doua, trei luni, iti mai dau o lovitura, ajungi in termeni reali la 40 – 50% din puterea de cumparare, cine are inima puternica scapa cine nu, nu. Dumnezeu sa-l ierte, atatea i-au fost zilele, afacerile merg mai departe, umilitii sunt multumiti, propagandistii portocalii merg pe strada nestingheriti si slavesc binefacerile regimului de ocupatie basescian, iarna nu-i ca vara, nici Romania ca Portugalia. Reforma inseamna siluirea poporului si a Romaniei, invatamantul si sanatatea se organizeaza pe principii economice si realizeaza profit si plus valoare (numai Boc poate face asemenea minuni) si multe alte escrocherii care au salvat tara de la faliment.
Eu sold. Socol in urma cu multi ani, azi lt.col. (r), pe bune, nu la apelul bocancilor, iesit din sistem, apolitic din convingere, sceptic prin esenta, un Moromete al timpurilor moderne, fir-ati ai dracului cu politica voastra cu tot, adept al regulilor bine stabilite, strict reglementate si respectate intocmai (stau la semafor chiar si atunci cand sunt singur), cu sangele inca kaki, cu conceptii de viata strabatute de patriotism, nationalism, romanism, ma vad calcat in picioare de catre o haita de smecherasi care in numele unei egalitati sociale inchipuite de reasezare a veniturilor in concordanta cu o regula – contributivitatea – de care nu am avut cunostinta, o smenarie tipica docurilor din portul Constanta si culmea educatiei primita, ma faci sa ma uit pasiv si disciplinat la acesti monstrii cu chip uman care ma buzunaresc cu eleganta in numele unei legi care se poate aplica si retroactiv.
Inca nu pot deschide plicul, de fapt nu vreau. Am o placere diabolica sa-mi vad colegii creduli, cei care s-au bazat pe salvele de binefacere al cpt. Oprea (isi da demisia daca scade o pensie sub 3000 lei). Sunt rau dar orice rau este spre bine daca cei afectati au si o opinie, o atitudine, o manifestare de protest. Face parte din normalitate sa ai incredere in alesii natiunii, sa crezi in cei care te conduc fara sa pui intrebari “cum” si “de ce” pentru ca asa sunt regulile in armata, se raspunde “am inteles”.
Eu cetateanul Socol de pe zebra nu mai inteleg nimic, cat de mare poate sa fie rezistenta la umilinta a colegilor mei, au disparut si ultimele urme de onoare si demnitate, au disparut acei colegi care au comandat unitati si mari unitati, sute si mii de oameni, acei generali care pentru mine au fost sacrii? S-a rupt coloana vertebrala odata cu trecerea anilor? Isi permite capitanasul Oprea si umilii Lupu si Fratila (nu va meritati gradele, dezonorati prin prestatia voastra de slugi obediente, instititia din care faceti parte) sa imparta dreptatea, sa bantuie prin legile adanc impamantenite in armata, legi pe care nici macar hulitii comunisti nu si-au permis sa le schimbe? Da, este pe propria tarla, este stapanul din poveste este fermecatorul general de armata inghititor de cozi de maturi, slujitor demn prin lipsa de demnitate al unui personaj carnasier prin esenta, presedinte dintr-un alt meridian care uraste armata si pe cei care au imbracat haina militara.
Pentru armata ca institutie, nu exista umilinta mai mare decat un personaj cu inclinatii si apucaturi de mafiot. De ce va uraste stimati militari, Basescu? Este simplu:
- a dorit sa fie ofiter – nu a reusit;
- in 2009 unitatile din teatrele de operatii au votat impotriva lui in mod covarsitor.
Traim, multumita conducerii de partid si de stat, intr-un sistem bolnav, condus de personaje demne de Caragiale, care ne vor lumina viata multi ani de acum inainte, cu sau fara voia noastra. Statul pe zi ce trece se organizeaza pe principii mafiote – dai peste unul, sar 20 cu reguli – regulile se schimba dupa bunul plac si dupa interesele celor care beneficiaza, haita portocalie; asistam pe zi ce trece la acte de tradare ce lezeaza integritatea teritoriala a Romaniei.
Nu mai exista interese nationale ci interese de grup, interese meschine acoperite de o lacomie greu de masurat. Imi iubesc tara dar imi urasc conducatorii. Peste tot nu vad decat tradare si coruptie, minciuna si dezionformare, manipulare, inducere in eroare a oamenilor de bun simt.
Nu mai au teama de nimic, nu mai au jena de nimeni si prin tupeul nemarginit de care dau dovada, manipularea faptelor si cuvintelor, au creat acea dezbinare, degringolada, situatie creata cu o atenta minutiozitate in care nimeni nu mai are incredere in nimic.
In conditiile in care ni se pune fara nerusinare bocancul pe gramaz, onoarea si demnitatea imi sunt lezate, venitul pe ansamblu fata de 2009 imi scade cu 60%, CEDO este o tinta prea indepartata, parca nu mai am nimic de pierdut.
Vreau sa traiesc intr-o Romanie libera, condusa de oameni capabili si responsabili pentru viitorul ei. Cred ca fac parte dintr-o casta care mai are inca in sange ordinea si disciplina, capacitatea de a se organiza si riposta impotriva abuzurilor, a nedreptatilor de orice natura si ca cei vinovati vor plati cu varf si indesat pentru ilegalitatile comise.
Prin natura meseriei am fost nevoit sa ma pregatesc in vederea identificarii, neutralizarii si nimicirii inamicului. Ma uit prin pod dupa o tinuta de calusar, un sac de merinde si astept sa vina ziua sa-mi strig nemultumirea.
Ne mai auzim!
Ne pierdem identitatea, istoria si cultura, mergem cu pasi mari si repezi spre dezintegrare. Ne mai trebuie prin reorganizarea teritoriala un ,,pinten” care sa treaca pe langa Cluj. Urate creaturi ale intunericului ne conduc.
Inca un moment.......
Prin anii 90 eram prin Piata din Timisoara. Un escroc, diferit de cei din ziua de astazi, gresindu-si clientul, l-am surprins cu mana in buzunar atentand la integritatea banutilor mei. Am gresit daca i-am rupt labuta si nu am anuntat politia? N-am avut reclamatii.
V-a tinut de vorba, locotenent colonel (r) Emilian SOCOL
La început de primăvară ne îndreptăm gândurile noastre şi toate urările de sănătate, fericire, bucurie şi speranţă către toate fiinţele dragi din viaţa noastră : bunice, mame,soţii, fiice sau prietene
